Menopauza – Semne și simptome

Într-un orășel liniștit, Maria, o femeie plină de viață și curaj, se pregătește să navigheze prin apele necunoscute ale menopauzei naturale. La pragul celor 51 de ani, ea își întâmpină această nouă etapă cu o înțelegere profundă a schimbărilor ce urmează să vină, acceptând cu grație încheierea perioadei reproductibile. Prin îmbrățișarea acestui proces natural, Maria își propune să exploreze și să redefinească frumusețea și forța interioară ce însoțesc maturitatea feminină.

Povestea ei este una de redescoperire și adaptare, în care Maria își folosește experiența menopauzei ca pe o oportunitate de a se reconecta cu sine însăși și cu lumea din jur. În timp ce traversează această tranziție, se confruntă cu schimbări fizice și emoționale, învățând să navigheze între valurile de simptome precum bufeurile și iritabilitatea, totul într-un cadru care promovează înțelegerea și acceptarea.

Povestea Mariei devine astfel un simbol al tranziției firești și inevitabile spre o nouă fază a vieții, plină de înțelepciune, echilibru și împlinire. În acest mic orășel, ea își găsește propria cale de a îmbătrâni frumos și de a trăi fiecare moment la maximum, inspirându-le pe cele din jur să privească menopauza nu ca pe un sfârșit, ci ca pe un nou început.

Cu toate că zilele însorite aduceau o lumină blândă în viața ei, în sufletul Mariei se desfășura o altă luptă, mai puțin vizibilă, dar la fel de reală: tranziția către menopauză. Deși pe străzile împădurite ale orașului părea să fie pace, în interiorul ei se desfășura o nebuloasă de schimbări hormonale și emoționale, o călătorie neașteptată și adesea neînțeleasă.

Avea senzația că timpul îi scăpa printre degete, iar fiecare zi aducea cu sine o nouă provocare. Ciclul menstrual, odată regulat ca un ceas elvețian, devenise imprevizibil, adesea neregulat și însoțit de simptome neplăcute. Bufeurile de căldură îi încălzeau trupul în momente nepotrivite, iar tulburările de somn o făceau să se trezească adesea în miez de noapte, cu mintea plină de gânduri neliniștite.

Cu toate acestea, Maria nu era singură în această călătorie. O comunitate de femei din orașul ei experimenta aceleași schimbări și lupte. În ciuda dificultăților, împărțeau sfaturi și sprijin unele celorlalte, creând un val de solidaritate care le ajuta să treacă peste momentele dificile.

În mijlocul acestui vârtej al tranziției menopauzei, Maria căuta lumina în întuneric, găsind putere în comunitatea ei și în înțelegerea că această perioadă era doar o altă etapă a vieții sale. Așa cum natura se schimbă în fiecare anotimp, și ea trecea printr-o transformare, gata să abordeze viitorul cu încredere și hotărâre.

În perioada târzie a anilor de reproducție, înainte de începutul tranziției către menopauză, femeile experimentează schimbări hormonale semnificative pe măsură ce se apropie de menopauză. Iată principalele modificari:

Scăderea nivelului de inhibină B din ser: Nivelul de inhibină B din ser, un marker produs de celulele granuloase care reflectă rezerva ovariană, începe să scadă. Această scădere permite creșterea nivelului de hormon foliculostimulator (FSH) din ser. Cu toate acestea, nivelurile de estradiol rămân relativ conservate în timpul acestei faze.
Scăderea nivelului de progesteron în faza luteală: Nivelul de progesteron în faza luteală a ciclului menstrual începe să scadă pe măsură ce potențialul de fertilitate începe să scadă.
Scurtarea fazei foliculare: Deși ciclurile menstruale rămân ovulatorii, faza foliculară, care este prima jumătate a ciclului menstrual înainte de ovulație, începe să se scurteze. De exemplu, faza foliculară poate să scadă de la 14 zile la 10 zile. Această scurtare poate fi o schimbare semnificativă și poate determina femeile care întâmpină dificultăți în concepție să caute sfaturi despre starea lor menopauzală.
Intervalul de vârstă tipic: Deși pot exista variații în momentul apariției acestor schimbări între femei, ele apar de obicei în jurul vârstei de 40 de ani. Femeile în anii târzii ai perioadei de reproducție adesea întreabă despre starea lor de fertilitate și caută îndrumare în cazul în care întâmpină dificultăți în concepție.

În timp ce procesul de epuizare foliculară ovariană continuă în mijlocul vieții, femeile experimentează în cele din urmă o schimbare în intervalul intermenstrual. Această modificare a modelului de sângerare, însoțită de fluctuații hormonale și o varietate de simptome, este denumită tranziția menopauzei sau perimenopauza și apare în medie la vârsta de 47 de ani.

Tranziția timpurie – Tranziția timpurie este definită printr-o schimbare de ≥7 zile în intervalul intermenstrual. Intervalul intermenstrual normal în timpul anilor de reproducție este de 25 până la 35 de zile; în timpul tranziției menopauzei, acesta poate crește la 40 până la 50 de zile sau poate fi observată o scurtare a intervalului intermenstrual, similar cu cea din anii târzii de reproducere. Nivelurile de FSH din faza foliculară timpurie, în timp ce sunt variabile, sunt în general ridicate. Această etapă inițială a tranziției menopauzei este denumită „tranziția timpurie” în sistemul de clasificare a The Stages of Reproductive Aging Workshop (STRAW), descris mai jos.
Tranziția târzie – După lungirea inițială a intervalului intermenstrual, femeile progresează către schimbări mai dramatice în ciclul menstrual, cu cicluri omise, episoade de amenoree și o frecvență crescândă a ciclurilor anovulatorii. Această etapă este denumită „tranziția târzie” în sistemul de clasificare STRAW și durează în general între unu și trei ani înainte de momentul final al menstruației.
Semne endocrine – Ciclurile mai neregulate sunt adesea însoțite de fluctuații dramatice în concentrațiile serice de FSH și estradiol. În consecință, un eșantion aleator de ser poate demonstra concentrații ridicate de FSH și scăzute de estradiol, caracteristice menopauzei, dar curând după aceea, FSH și estradiolul pot reveni la intervalul normal premenopauzal.
Sângerarea menstruală – În general, tranziția este caracterizată de o scădere graduală a sângerării menstruale. Cu toate acestea, unele femei experimentează sângerări abundente sau prelungite, care au fost întotdeauna considerate a fi cauzate de cicluri anovulatorii și expunerea prelungită a endometrului la estrogen neopus. Totuși, într-un raport, cele mai grele sângerări au apărut la femeile în tranziția târzie în timpul ciclurilor ovulatorii, care erau mai susceptibile decât ciclurile anovulatorii să fie asociate cu concentrații ridicate de estradiol seric și, așa cum am menționat mai sus, o deficiență relativă de progesteron. Femeile obeze și cele cu fibroame uterine au, de asemenea, mai multe șanse să experimenteze sângerări abundente.

După anii de neregularitate menstruală, femeile experimentează în cele din urmă încetarea permanentă a menstruației sau menopauza clinică. Momentul final al menstruației (FMP) este definit retrospectiv după 12 luni de amenoree. Primii doi până la șase ani după FMP sunt denumiți „perimenopauza timpurie” în sistemul de clasificare STRAW( The Stages of Reproductive Aging Workshop ) și „perimenopauza târzie” după aceea.

Deși vârsta mediană a menopauzei naturale este de 51,4 ani, momentul menopauzei este influențat de mai mulți factori, inclusiv genetica, fumatul și istoricul reproductiv.

FSH – Creșterea serica a nivelului de FSH devine susținută aproape de FMP, apoi crește în decursul a câțiva ani la niveluri în intervalul de 70 până la 100 unități internaționale/L, urmată de o descreștere odată cu înaintarea în vârstă.
AMH – Capacitatea de a estima momentul FMP are o importanță mai mare decât pur și simplu de a permite femeilor să știe când vor ajunge la menopauză, deoarece pierderea accelerată a densității osoase și creșterea factorilor de risc cardiovascular apar în anul care precede FMP.

Metodele de prezicere a FMP (bazate pe modificările ciclului menstrual, vârstă și/sau concentrațiile serice de FSH și estradiol) au fost propuse, dar nu sunt utilizate în mod obișnuit. Un predictor bazat pe AMH seric pare să fie superior predictorilor bazati pe FSH pentru estimarea momentului în care o femeie va trece prin FMP. Acest predictor se aplică numai femeilor peste vârsta de 42 de ani și necesită utilizarea unui test specific de AMH, foarte sensibil.

În mijlocul acestui vârtej de schimbări hormonale și emoționale, Maria încearcă să găsească lumina în întuneric, înțelegând că această perioadă este doar o altă etapă a vieții sale. Așa cum natura se schimbă în fiecare anotimp, și ea trece printr-o transformare, gata să abordeze viitorul cu încredere și hotărâre, știind că are alături sprijinul și înțelegerea comunității sale.

Simptomul principal al tranziției menopauzei/perimenopauzei și primilor ani postmenopauzali este bufeul de căldură. Femeile pot experimenta o serie de alte simptome, inclusiv tulburări de somn și depresie de debut nou [41]. Pentru alte simptome, cum ar fi durerile articulare și pierderea memoriei, asocierea cu menopauza este mai puțin clară.

Bufeurile de căldură
- Epidemiologie – Cel mai comun simptom în timpul tranziției menopauzei și menopauzei sunt bufeurile de căldură (de asemenea, denumite simptome vasomotorii sau valuri de căldură), care apar la până la 80% dintre femei. Totuși, doar aproximativ 20 până la 30% dintre femei solicită asistență medicală pentru tratament. Buful de căldură este mai frecvent la femeile care se confruntă cu menopauza și în perioada postmenopauzală timpurie.
- Simptome – Buful de căldură începe de obicei ca senzație bruscă de căldură concentrată pe pieptul superior și față, care devine rapid generalizată. Senzația de căldură durează de la două până la patru minute, este adesea asociată cu transpirație profuză și uneori palpitatii, fiind uneori urmată de frisoane și tremurături și o senzație de anxietate.
- Impactul asupra funcției – Buferile de căldură și alte simptome menopauzale au un impact negativ asupra activității de lucru și a calității vieții. Femeile care suferă de bufeuri moderate sau severe raportează perturbarea somnului, concentrării, stării de spirit, energiei și activității sexuale.
- Durata – Se credea că simptomele vasomotorii se diminuează și încetează în câțiva ani de la debut la majoritatea femeilor. Cu toate acestea, aceste simptome pot persista până la 20 de ani după FMP.
Depresia
- Risc crescut – Există un risc semnificativ crescut de apariție a depresiei noi în timpul tranziției menopauzei comparativ cu anii premenopauzali. Riscul scade în perimenopauza timpurie.
Tulburări de somn
- Prevalența – Tulburările de somn sunt frecvente în perioada perimenopauzei și postmenopauzei, chiar și în absența bufeurilor de căldură. Acestea pot fi exacerbate de simptomele de anxietate și depresie.
Modificări cognitive
- Semne de modificare – În timpul tranziției menopauzei, unele femei pot experimenta simptome cum ar fi uitarea, dificultățile în recuperarea cuvintelor și „încețoșarea mentală”. Totuși, există date care sugerează că în anii mijlocii, femeile par să performeze mai bine decât bărbații la sarcini de memorie.
Sindromul genitourinar al menopauzei
- Definiție – Sindromul genitourinar al menopauzei (GSM), anterior numit atrofie vulvovaginală, este definit ca o colecție de simptome și semne cauzate de schimbările hipoestrogenice la nivelul vulvei, clitorisului, vaginului, uretrei și vezicii urinare care apar la femeile menopauzale. Aceste simptome se dezvoltă în general mai târziu decât alte simptome menopauzale, cum ar fi bufeurile de căldură.

Alte simptome asociate menopauzei includ:

Dureri și dureri articulare – Durerile și durerile articulare sunt un simptom comun raportat de femeile aflate la mijlocul vieții, cu o prevalență raportată de până la 50 până la 60% în studiile transversale. În timp ce femeile obeze sau depresive sunt mai susceptibile să experimenteze dureri articulare, există și o asociere cu stadiul menopauzei, cu femeile peri- și postmenopauzale care experimentează mai multe dureri articulare decât cele premenopauzale. Este neclar dacă durerea este legată de deficiența de estrogen sau de un tulburare reumatologică, dar în cadrul Inițiativei de Sănătate a Femeilor (WHI), femeile cu dureri articulare sau rigiditate la început erau mai susceptibile să obțină alinare cu terapia combinată de estrogen-progestină sau cu estrogenul neopozat decât cu placebo.
Dureri și sensibilitate la nivelul sânilor – Durerile și sensibilitatea la nivelul sânilor sunt frecvente în etapa timpurie a tranziției menopauzei, dar încep să scadă în etapa târzie a tranziției menopauzei. Acest lucru se datorează probabil fluctuațiilor concentrațiilor serice de estradiol.
Migrene menstruale – Migrenele menstruale sunt dureri de cap migrenoase care apar în jurul începutului fiecărui ciclu menstrual. La multe femei, aceste dureri de cap se agravează în frecvență și intensitate în timpul tranziției menopauzei.

Aceste simptome pot afecta calitatea vieții femeilor în timpul tranziției menopauzei și pot necesita management specific pentru a reduce disconfortul și impactul negativ asupra funcționării zilnice. Pentru Maria, fiecare zi aducea cu sine provocări noi, iar simptomele menopauzei pe care le experimenta adesea o făceau să se simtă copleșită. Bufeurile și insomnia îi îngreunau activitățile zilnice, iar disconfortul și senzația de oboseală adesea îi afectau starea de spirit și relațiile personale. Cu toate acestea, Maria era determinată să găsească modalități de a gestiona simptomele și de a continua să trăiască o viață plină de satisfacții. Ea căuta sprijin în comunitatea sa și își îndrepta atenția către modalități de tratament și management care să-i ofere alinare și să-i permită să-și mențină o calitate a vieții cât mai bună pe parcursul acestei perioade de tranziție.

Consecințele pe termen lung ale deficienței de estrogen includ osteoporoza, boala cardiovasculară și demența.

Pierderea osoasă – Pierderea osoasă începe în timpul tranziției menopauzei și continuă după menopauză, fiind cel mai accentuată în primul an înainte de ultima menstruație și în primii doi ani după menopauză. Această problemă și osteoporoza postmenopauzală sunt discutate separat.
Boala cardiovasculară – Riscul de boală cardiovasculară crește după menopauză, fiind considerat a fi, cel puțin în parte, datorat deficienței de estrogen. Acest lucru poate fi mediat în parte de schimbările în factorii de risc cardiovascular, cum ar fi profilurile lipidice care încep să se schimbe în perimenopauză.
Demența – Există puține dovezi epidemiologice care să susțină ipoteza că estrogenul păstrează funcția cognitivă globală la femeile fără demență. Cu toate acestea, în cadrul Inițiativei pentru Sănătatea Femeilor (WHI), atât estrogenul neopozat, cât și terapia combinată de estrogen-progestină nu au avut beneficii cognitive globale la femeile postmenopauzale mai în vârstă fără demență.
Osteoartrita – Deficiența de estrogen după menopauză poate contribui la dezvoltarea osteoartritei, dar datele sunt limitate.
Compoziția corporală – În primii ani postmenopauzali, femeile care nu utilizează terapie hormonală tipic câștigă masă adiposă și pierd masă musculară.
Schimbări ale pielii – Conținutul de colagen al pielii și oaselor este redus de deficiența de estrogen. Reducerea colagenului cutanat poate duce la îmbătrânirea și ridurile pielii.
Echilibrul – Dizabilitatea de echilibru la femeile postmenopauzale poate fi un efect central al deficienței de estrogen. Problemele de echilibru pot juca un rol în incidența fracturilor de antebraț la femei.

Aceste consecințe pe termen lung subliniază importanța gestionării menopauzei și a menținerii unui nivel adecvat de estrogen pentru sănătatea generală și bunăstarea femeilor în timpul și după această perioadă de tranziție hormonală.

Maria, în călătoria ei prin tranziția menopauzei, s-a angajat în procesul de evaluare a stării sale reproductive. În timp ce își căuta lumina în această perioadă de schimbare, ea și-a propus să înțeleagă mai bine ce să aștepte în anii ce vor urma. Interesată de posibilele terapii hormonale postmenopauzale și de consecințele pe termen lung ale deficienței de estrogen, Maria a căutat să obțină o imagine clară asupra acestei etape a vieții sale.

Cu ajutorul sistemului de clasificare STRAW, Maria și-a putut înțelege mai bine stadiul său de tranziție menopauzală, folosind criterii precum modelele de sângerare, simptomele și constatările endocrine. Aceste informații au oferit un cadru util pentru Maria și medicul ei în evaluarea stării sale reproductive și în luarea deciziilor legate de posibila terapie hormonală și alte opțiuni de management.

Deși Maria a fost conștientă că criteriile STRAW nu reprezintă criterii de diagnostic definitive pentru tranziția menopauzei sau menopauză, ea a apreciat totuși utilitatea acestora în ghidarea discuțiilor cu medicul ei și în înțelegerea mai profundă a experienței sale de tranziție hormonală. Astfel, ea și-a continuat călătoria încrezătoare, pregătită să facă față provocărilor și să adopte decizii informate pentru sănătatea și bunăstarea sa pe termen lung.

Evaluarea menopauzei depinde de vârsta pacientei și de simptomele pe care le resimte. Pentru femeile de peste 45 de ani cu cicluri menstruale neregulate și simptome menopauzale evidente, cum ar fi bufeurile, schimbările de dispoziție sau tulburările de somn, evaluarea se concentrează pe confirmarea tranziției menopauzei. În acest caz, nu este necesară o evaluare endocrină extinsă, deoarece simptomele sunt sugestive pentru menopauză și rezultatele testelor hormonale pot varia. Este important, totuși, să se excludă alte tulburări endocrine, cum ar fi sarcina, hiperprolactinemia sau hipertiroidismul, prin teste de laborator adecvate.

Pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani, care prezintă cicluri menstruale neregulate și simptome menopauzale, posibilele diagnosticuri includ menopauza timpurie sau tranziția menopauzei. În acest caz, se poate efectua o evaluare similară cu cea pentru femeile de peste 45 de ani, pentru a exclude alte tulburări endocrine.

Pentru femeile sub 40 de ani cu cicluri menstruale neregulate și simptome menopauzale, se recomandă o evaluare completă pentru a investiga posibilele cauze ale tulburărilor menstruale. În acest caz, este important să se excludă tulburările endocrine sau alte afecțiuni care ar putea cauza simptome similare.

În plus, pentru femeile de orice vârstă cu bufeuri neobișnuite sau transpirații nocturne, se recomandă evaluarea altor tulburări, cum ar fi carcinoidul, feocromocitomul sau afecțiunile maligne subiacente.

Pentru femeile cu sângerări abundente sau prelungite, se recomandă evaluarea pentru a determina cauza sângerării și a exclude alte afecțiuni ginecologice.

Diagnosticul menopauzei și a tranziției menopauzei depinde de vârsta pacientei și de simptomele prezentate:

Pentru femeile peste 45 de ani:

Diagnosticul tranziției menopauzei sau „perimenopauza” se bazează pe modificarea intervalului intermenstrual, cu sau fără simptome menopauzale (buflare, tulburări de somn, depresie, uscăciune vaginală sau disfuncție sexuală). Nu este necesară o concentrație ridicată a hormonului foliculostimulant (FSH) în ser pentru a face acest diagnostic.
Menopauza este diagnosticată ca 12 luni de amenoree în absența altor cauze biologice sau fiziologice. Nu este necesară o concentrație ridicată a FSH-ului pentru a face acest diagnostic.

Pentru femeile cu vârsta între 40 și 45 de ani:

Diagnosticul tranziției menopauzei sau al menopauzei timpurii este similar cu cel pentru femeile de peste 45 de ani, cu excepția faptului că trebuie excluse mai întâi alte cauze ale disfuncției ciclului menstrual (evaluare endocrină pentru cauze non-menopauzale de oligo/amenoree, inclusiv hCG-ul seric, prolactina și TSH-ul).

Pentru femeile sub 40 de ani:

Femeile din această grupă de vârstă cu modificări ale intervalului intermenstrual și simptome menopauzale nu ar trebui să fie diagnosticate nici cu tranziția menopauzei, nici cu menopauza. Ele prezintă insuficiență ovariană primară (insuficiență ovariană prematură). Biologia și istoricul natural sunt diferite și sunt examinate separat.

Situatii speciale :

Femeile cu tulburări menstruale subiacente:

Diagnosticul tranziției menopauzei este mai dificil și sistemul de clasificare STRAW nu se aplică femeilor cu tulburări menstruale subiacente, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice (SOP) sau amenoreea hipotalamică. Există puține informații disponibile despre modificările ciclului menstrual și endocrine în aceste tulburări, dar unele date sugerează că femeile cu SOP pot dezvolta cicluri mai regulate în anii lor de reproducere mai târzii, din motive care nu sunt clare. Pentru femeile cu oricare dintre aceste diagnoze care dezvoltă simptome menopauzale, sugerăm măsurarea concentrației de FSH în scopuri diagnostice.

Femeile care iau contraceptive orale:

Contraceptivele orale estrogen-progestin sunt considerate sigure la nefumători până la vârsta menopauzei (vârsta medie de 50 până la 51 de ani). Femeile care le iau doresc asigurări că au trecut de menopauză înainte de a le opri. Cu toate acestea, este dificil să se determine dacă menopauza a avut loc deoarece aceste femei nu dezvoltă sângerări neregulate sau simptome vasomotorii care sunt tipice pentru tranziția menopauzei. În plus, deoarece axa hipotalamo-hipofizară este suprimată de doza mare de estrogen exogen, măsurarea nivelului seric de FSH este nesigură. Unii medici măsoară concentrația serică a FSH-ului în ziua 7 a intervalului fără pastile, dar nu recomandăm această abordare, deoarece FSH-ul este în mod tipic încă suprimat și în intervalul premenopauzei.

Sugerăm să întrerupeți pastila și să măsurați FSH-ul seric două până la patru săptămâni mai târziu. Un nivel ≥25 de unități internaționale/L indică faptul că pacienta a intrat probabil în tranziția menopauzei. Cu toate acestea, nu există o valoare a FSH-ului care ar oferi asigurare absolută că o pacientă este postmenopauză. De obicei, întrerupem pastila la vârsta de 50 până la 51 de ani, când șansele de concepție sunt extrem de mici. Dacă apar simptome menopauzale, se poate discuta posibilitatea terapiei hormonale pe termen scurt pentru ameliorarea simptomelor.

După histerectomie sau ablație endometrială:

Menopauza la femeile care au suferit histerectomie sau ablație endometrială nu poate fi determinată folosind criteriile de sângerare menstruală. Prin urmare, sunt necesare criterii de suport, inclusiv evaluarea simptomelor menopauzei și a datelor biochimice. În acest caz, sugerăm măsurarea concentrațiilor de FSH. Un nivel seric de FSH >25 de unități internaționale/L, în special în contextul bufeurilor de căldură, este sugestiv pentru trecerea în tranziția menopauzei târzii. Pentru o femeie postmenopauzală, FSH-ul ar fi considerabil mai mare (în intervalul de 70 până la 100 de unități internaționale/L).

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Hipertiroidismul ar trebui întotdeauna să fie luat în considerare în diagnosticul diferențial, deoarece ciclurile menstruale neregulate, transpirațiile (deși diferite de bufeurile tipice) și schimbările de dispoziție sunt toate manifestări clinice potențiale ale hipertiroidismului.

Alte etiologii pentru modificările ciclului menstrual care ar trebui luate în considerare includ sarcina, hiperprolactinemia și hipertiroidismul sau hipotiroidismul.

Buferurile atipice și transpirațiile nocturne pot fi cauzate de alte tulburări, cum ar fi medicamentele, carcinoidele, feocromocitomul sau malignitățile subiacente.

După consultul medical, Maria a fost informată cu privire la diagnosticul menopauzei și a exclus alte posibile cauze medicale pentru simptomele sale. Ea a înțeles că simptomele sale, cum ar fi modificările ciclului menstrual și bufeurile, sunt caracteristice tranziției menopauzei. Medicul a explicat că este important să excludă alte afecțiuni medicale care pot avea simptome similare, cum ar fi sarcina, hipertiroidismul sau hiperprolactinemia. Cu toate acestea, după evaluare, aceste diagnostice au fost excluse. Astfel, Maria a înțeles că simptomele sale sunt compatibile cu menopauza și că nu sunt cauzate de alte afecțiuni medicale.