Obezitatea și sarcina

În deschiderea poveștii noastre, explorăm călătoria Elenei, o femeie care se confruntă cu obezitatea în timpul sarcinii. Într-o lume plină de provocări și riscuri crescute atât pentru mame, cât și pentru nou-născuți, povestea ei devine o fereastră spre înțelegerea complexităților legate de obezitate și sarcină.

Elena știa că obezitatea poate amplifica riscurile asociate cu sarcina, incluzând hipertensiunea gestațională, preeclampsia, diabetul gestațional, nașterea prematură și riscul ca bebelușul să fie mare raportat la vârsta gestațională. Cu conștientizarea că aproximativ un sfert din complicațiile sarcinii pot fi atribuite obezității sau supraponderabilității, ea se simțea determinată să ia măsuri proactive.

Inspirată de nevoia de a-și proteja sănătatea și binele copilului ei, Elena caută sfatul furnizorilor de servicii obstetricale și este hotărâtă să modifice îngrijirea sa înainte, în timpul și după sarcină. Îndrumările pentru managementul sarcinii la persoanele cu obezitate subliniază importanța consilierii privind riscurile sarcinii, adoptarea unei diete sănătoase, practicarea exercițiilor fizice și, dacă este necesar, consultarea unui dietetician pentru gestionarea pierderii în greutate și a creșterii în greutate gestaționale.

În acest cadru, povestea Elenei devine o călătorie de autocunoaștere, învățare și adaptare, reflectând dorința ei de a face față provocărilor aduse de obezitate în timpul sarcinii.

Obezitatea nu este doar o problemă de exces de grăsime, ci și un factor care afectează funcționarea corectă a multor sisteme din organism, inclusiv cele metabolice, vasculare și, în special, cele inflamatorii. Aceste efecte disfuncționale pot avea un impact semnificativ asupra rezultatelor obstetricale.

De exemplu, rezistența la insulină legată de obezitate și anomalii în căile inflamatorii pot influența creșterea și funcția placentară, legându-se astfel de dezvoltarea preeclampsiei. Acest lucru subliniază rolul obezității în patogeneza unor rezultate adverse în sarcină.

Mai mult, obezitatea maternă poate afecta rezultatele pe termen lung ale copilului prin schimbări epigenetice induse de expunerea fetală la niveluri crescute de glucoză, insulină, lipide și citokine inflamatorii. Aceste efecte din timpul dezvoltării pot cauza schimbări permanente sau tranzitorii în programarea metabolică, ducând la rezultate adverse ale sănătății în viața adultă, conform teoriei originea fetală a bolilor la adulți (ipoteza Barker).

Impactul nutriției materne excesive asupra programării copilului este complex de studiat datorită relațiilor complexe între mediul metabolic matern, dezvoltarea fetală și influența factorilor postnatali, inclusiv stilul de viață și mediul.

Definiția și clasificarea obezității în populația generală sunt bine stabilite și se bazează pe Indicele de Masă Corporală (BMI), o măsură universală pentru evaluarea greutății corporale în raport cu înălțimea, și sunt folosite pentru a identifica riscurile asociate cu greutatea, inclusiv bolile cardiovasculare. Pentru populația non-gravidă, clasificarea BMI este după cum urmează:

Subponderal: BMI <18.5 kg/m^2
Greutate normală: BMI ≥18.5 până la 24.9 kg/m^2
Supraponderal: BMI ≥25 până la 29.9 kg/m^2
Obezitate: BMI ≥30 kg/m^2
- Clasa de obezitate 1: BMI 30 până la 34.9 kg/m^2
- Clasa de obezitate 2: BMI 35 până la 39.9 kg/m^2
- Clasa de obezitate 3: BMI ≥40 kg/m^2

În cazul populației gravide, clasificarea nu se adaptează la fel de bine, deoarece greutatea unei persoane însărcinate crește pe un interval relativ scurt de timp, iar multe dintre creșterile în greutate sunt legate de acumularea de masă (de exemplu, fătul, placenta, lichidul amniotic, sânge) care va fi pierdută la naștere. De aceea, fără o definiție standard specifică pentru sarcină, pacientele gravide sunt adesea considerate obeze sau neobezitate pe baza BMI-ului lor înainte de sarcină.

Elena, înțelegând aceste definiții și clasificări, se angajează într-un dialog deschis cu medicul său despre cele mai bune strategii pentru gestionarea greutății sale pe parcursul sarcinii. Acest moment subliniază importanța unei comunicări deschise și a unei abordări personalizate în îngrijirea sănătății atât pentru ea cât și pentru copilul ei.

Prevalența obezității în rândul femeilor în vârstă reproductivă și gravidelor variază considerabil în funcție de definiția utilizată, anul studiului și caracteristicile populației studiate, însă a crescut în concordanță cu prevalența crescută a obezității în populația generală și este proiectată să continue să crească. Aceasta reflectă o preocupare majoră de sănătate publică, având implicații semnificative atât pentru sănătatea mamelor, cât și pentru cea a copiilor lor.

În lumina acestor informații, este clar că obezitatea în timpul sarcinii poartă riscuri semnificative pentru sănătatea mamei și a copilului, cu o creștere graduală a ratei morbidității severe sau a mortalității pe măsură ce BMI crește. Acest aspect adaugă un nou nivel de urgență în călătoria Elenei de a gestiona greutatea într-un mod sănătos și conștient.

Elena se confruntă acum cu informații cruciale despre potențialele probleme în timpul sarcinii asociate cu obezitatea. Această etapă a poveștii ei aduce în prim-plan următoarele aspecte cheie și provocările specifice:

Antepartum

Pierderea timpurie a sarcinii: Obezitatea pare să crească modest riscul de pierdere timpurie a sarcinii. Elena înțelege că, comparativ cu femeile cu un BMI normal, riscul de avort spontan este mai mare în rândul femeilor supraponderale și obeze.
Diabetul: Obezitatea este un factor de risc pentru dezvoltarea diabetului de tip 2 și a diabetului gestațional. Screening-ul în sarcină este crucial pentru detectarea acestor condiții.
Hipertensiunea asociată cu sarcina: BMI-ul matern este un factor de risc independent pentru preeclampsie și hipertensiune gestațională. Riscul de preeclampsie se dublează cu fiecare creștere de 5 până la 7 kg/m^2 în BMI pregravidic.
Nașterea prematură: Obezitatea crește riscul de naștere prematură indusă medical, principal datorită tulburărilor materne legate de obezitate, cum ar fi hipertensiunea și diabetul.
Sarcina post-termen: Există o asociere între obezitate și sarcina post-termen, mecanismul prin care obezitatea prelungește sarcina nefiind încă bine definit.
Sarcina multiplă: Incidența sarcinilor dizigotice, dar nu și a celor monozigotice, este crescută în rândul femeilor gravide cu obezitate.
Apneea de somn obstructivă: Prevalența apneei de somn obstructive crește odată cu creșterea BMI-ului și poate fi precipitată sau agravată în timpul sarcinii.
Sindromul de tunel carpian: Atât obezitatea, cât și sarcina sunt asociate cu un risc crescut de sindrom de tunel carpian.
Detectarea anomaliilor congenitale: Anomaliile congenitale sunt mai greu de detectat prin ecografie prenatală la femeile gravide cu obezitate.

În următoarea etapă a călătoriei sale, Elena, acum mai informată despre riscurile asociate cu obezitatea în timpul sarcinii, ia măsuri proactive pentru a aborda aceste provocări. Ea participă la sesiuni de educație prenatală, se angajează într-un regim de exerciții fizice adaptat și urmează o dietă echilibrată, totul sub îndrumarea echipei sale medicale. Acest moment al poveștii evidențiază determinarea și angajamentul Elenei de a asigura o sarcină cât mai sănătoasă posibil.

Intrapartum

Pe măsură ce Elena avansează în călătoria sa de gravidă, ea se confruntă cu provocările specifice etapei intrapartum, legate de impactul obezității asupra progresului nașterii, inducției muncii și nașterii prin cezariană. Aceste aspecte evidențiază nevoia unei atenții și îngrijiri medicale specializate pentru a naviga cu succes prin aceste complicații și pentru a asigura un rezultat cât mai sigur și sănătos posibil pentru ea și copilul ei.

Progresul travaliului: Studiile arată că obezitatea maternă poate avea un impact modest asupra progresului travaliului, independent de dimensiunea fetală, dar legat de BMI-ul matern. Durata celei de-a doua etape a travaliului nu pare să difere semnificativ între categoriile de BMI.
Probleme de inducție: Femeile gravide cu obezitate sunt mai predispuse la inducția travaliului, având un risc crescut pentru inducții prelungite, eșec al inducției și naștere prin cezariană din cauza eșecului inducției.
Nașterea prin cezariană: Obezitatea este un factor de risc pentru nașterea prin cezariană, atât planificată, cât și în timpul travaliului, iar riscul crește odată cu creșterea greutății materne.
Considerații legate de anestezie: Pacientele gravide cu obezitate se confruntă cu rate mai mari de multiple încercări de plasare a anesteziei neuraxiale, puncție durală neintenționată, analgezie eșuată care necesită o procedură repetată și hipotensiune.
Complicații legate de macrosomie: Macrosomia este mai comună la descendenții femeilor gravide cu obezitate și este un factor de risc important pentru distocia umărului și alte complicații intrapartum.

În contextul acestor informații, putem imagina o scenă în care Elena și echipa ei medicală se pregătesc meticulos pentru naștere, discutând planuri de naștere personalizate și strategii pentru a aborda orice complicații potențiale. Această pregătire subliniază importanța unei abordări informate și proactive pentru managementul riscurilor asociate cu obezitatea în timpul etapei intrapartum.

Postpartum

După naștere, Elena se va confrunta cu provocările specifice etapei postpartum, care includ gestionarea riscurilor de hemoragie postpartum, tromboembolism venos, infecții, depresie postpartum și complicații legate de apneea de somn obstructivă. Fiecare dintre aceste riscuri necesită o atenție specială și măsuri preventive pentru a asigura recuperarea optimă și sănătatea pe termen lung a Elenei.

Hemoragia postpartum (PPH): Există studii mixte cu privire la asocierea dintre obezitate și PPH. Obezitatea este legată de complicații care sunt, de asemenea, factori de risc pentru PPH, cum ar fi macrosomia, inducerea muncii, preeclampsia și nașterea prin cezariană.
Tromboembolismul venos (VTE): Obezitatea, starea gravidă/postpartum și nașterea prin cezariană sunt factori de risc independenți pentru VTE, o cauză majoră de morbiditate și mortalitate maternă, în special postpartum.
Infecția: Persoanele gravide cu obezitate sunt la un risc mai mare de infecții postpartum, indiferent de modul de livrare. Vascularizația slabă a țesutului adipos subcutanat și formarea de seroame și hematoame contribuie, cel puțin parțial, la riscul crescut de infecție a plăgii.
Depresia respiratorie: Pacienții cu OSA sunt la un risc crescut de depresie respiratorie când opioidele sunt administrate pentru controlul durerii postpartum.
Depresia postpartum: Există un risc crescut de depresie postpartum la persoanele cu obezitate.

După naștere, Elena se va confrunta cu preocupări legate de sănătatea copilului ei, având în vedere riscul crescut de anomalii congenitale, mortalitate perinatală, naștere preterm, macrosomie, obezitate infantilă și morbiditate cardiometabolică, precum și probleme de neurodezvoltare și astm, asociate cu obezitatea maternă. Aceste riscuri adaugă un strat suplimentar de grijă și necesitatea unei monitorizări atente a sănătății copilului.

Anomaliile congenitale: Riscul de defecte de tub neural, malformații cardiace, defecte orofaciale și anomalii de reducere a membrelor crește cu gradul de obezitate maternă.
Mortalitatea perinatală: Obezitatea maternă crește riscul de deces fetal, neonatal și infantil, chiar și pentru creșteri modeste ale BMI-ului matern.
Nașterea prematura: Copiii femeilor gravide cu obezitate sunt mai predispuși la nașterea preterm, ceea ce îi expune la sechele pe termen scurt și lung ale prematurității.
Macrosomia: Obezitatea pregravidică și creșterea în greutate gestațională joacă un rol important în determinarea greutății la naștere, copiii fiind la risc crescut de a fi mari pentru vârsta gestațională.
Obezitatea infantilă și morbiditatea cardiometabolică: Expunerea prenatală și lactațională la obezitatea maternă și la o dietă bogată în grăsimi este asociată cu un risc crescut de obezitate și boli legate de aceasta în copilărie și viața adultă.
Neurodezvoltarea: Expunerea prenatală și lactațională la obezitatea maternă poate contribui la programarea maladaptativă a creierului fetal, asociată cu tulburări neurodezvoltative și psihiatrice în descendenți.
Astm: Există o asociere între obezitatea maternă în timpul sarcinii și riscul de astm sau wheeze actual la descendenți.

MANAGEMENTUL SARCINII

Consilierea preconcepțională, evaluarea și îngrijirea oferă o oportunitate unică pentru femeile cu obezitate de a aborda și optimiza riscurile asociate cu obezitatea înainte de concepție. Această abordare cuprinzătoare include:

Informații despre efectele adverse ale obezității asupra fertilității și sănătății pe termen lung: Este important ca femeile să înțeleagă impactul stilului de viață și al greutății corporale asupra fertilității și sănătății în general.
Informații despre complicațiile potențiale ale sarcinii asociate cu obezitatea și efectele obezității materne asupra descendenților: Discuțiile trebuie să includă riscurile crescute pentru sarcină și pentru copil, evidențiind importanța optimizării stării de sănătate înainte de concepție.
Evaluarea preconcepțională pentru comorbidități medicale asociate obezității: Identificarea și tratarea afecțiunilor precum diabetul, hipertensiunea și apneea de somn obstructivă sunt esențiale pentru îmbunătățirea rezultatelor sănătății.
Consilierea privind beneficiile scăderii în greutate înainte de concepție: Pierderea în greutate înainte de sarcină poate reduce riscul de complicații și poate îmbunătăți sănătatea pe termen lung a mamei și a copilului.
Informații despre cum să se atingă scăderea în greutate: Referirea la intervenții comportamentale intensive multicomponente pentru pierderea în greutate și menținerea acesteia este recomandată pentru adulții cu un BMI ≥30 kg/m^2.
Consilierea privind indicațiile pentru escaladarea terapiei: Atunci când intervențiile legate de stilul de viață nu rezultă într-o pierdere semnificativă în greutate, escaladarea terapiei poate include medicamente antiobezitate sau chirurgie bariatrică.
Îngrijirea preconcepțională de rutină: Asigurarea îngrijirii preventive și a evaluărilor de rutină înainte de concepție poate pregăti femeile pentru o sarcină sănătoasă.

Aceste componente ale consilierii și îngrijirii preconcepționale subliniază importanța unei planificări și pregătiri atente înainte de sarcină, în special pentru femeile cu obezitate. Abordarea multidisciplinară, care implică medici, nutriționiști și specialiști în comportament și stil de viață, este crucială pentru succesul acestui proces.

Managementul pregravidic al obezității vizează îmbunătățirea sănătății generale și optimizarea stării de bine înainte de concepție.

Evaluarea sănătății: Consultarea medicală preconcepție este esențială pentru a evalua starea de sănătate actuală, pentru a identifica și trata orice condiții existente, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea, și pentru a discuta despre riscurile și managementul obezității.
Nutriția: O alimentație echilibrată, bogată în nutrienți, cu accent pe fructe, legume, proteine slabe și cereale integrale, este esențială. Consultarea cu un nutriționist poate oferi orientări personalizate pentru o dietă sănătoasă preconcepție.
Activitatea fizică: Exercițiile regulate, adaptate nivelului de fitness și preferințelor individuale, pot ajuta la gestionarea greutății și la îmbunătățirea sănătății generale.
Monitorizarea greutății: Un plan de management al greutății, inclusiv stabilirea unor obiective realiste de pierdere în greutate înainte de sarcină, poate reduce riscurile asociate cu obezitatea.
Suplimente prenatale: Începerea unui regim de suplimente prenatale, cum ar fi acidul folic, înainte de concepție, poate reduce riscul de anomalii congenitale.
Gestionarea stresului și suportul emoțional: Reducerea stresului și dezvoltarea unui sistem solid de suport pot îmbunătăți sănătatea mintală și pregătirea pentru sarcină.
Opțiuni de tratament: Pentru unele persoane, tratamentele medicale sau chirurgicale pentru obezitate pot fi luate în considerare înainte de sarcină, în consultare cu un specialist.

Pierderea în greutate înainte de a încerca conceperea este o strategie importantă pentru femeile cu obezitate, având beneficii demonstrabile asupra funcției reproductive, rezultatului sarcinii și sănătății generale. Chiar și o reducere mică în greutate poate avea efecte pozitive semnificative. Strategiile de reducere a greutății includ dieta, exercițiile fizice, modificarea comportamentului și, dacă este indicat, terapia medicală adjuvantă sau chirurgia bariatrică.

Beneficiile pierderii în greutate înainte de sarcină, susținute de studii observaționale, includ reducerea riscurilor de preeclampsie, diabet gestațional, naștere preterm indicată medical, macrosomie/LGA și decesul fetal. De asemenea, pierderea în greutate între sarcini poate îmbunătăți probabilitatea nașterii vaginale după o cezariană (VBAC), reduce riscul de diabet gestațional și decesul fetal, și este asociată cu o reducere cu 40% a riscului de a avea un nou-născut LGA.

Pacientele cu obezitate care suferă operații bariatrice înainte de sarcină experimentează o reducere a riscurilor pentru preeclampsie, diabet gestațional și macrosomie/LGA comparativ cu cele care nu au suferit astfel de proceduri. Riscurile pentru nașterea preterm spontană, cezariană și anomaliile congenitale par a fi similare sau mai scăzute decât la cele care nu au suferit proceduri bariatrice, deși datele sunt mai puțin consistente pentru unele rezultate.

Înainte de a încerca să conceapă, Elena descoperă că majoritatea medicamentelor antiobezitate nu sunt recomandate în timpul sarcinii din cauza lipsei de studii sau a efectelor adverse asupra fătului. Prin urmare, ea este informată despre necesitatea întreruperii acestor medicamente înainte de concepție și despre opțiunile de contracepție, mai ales despre contraceptivele reversibile pe termen lung.

Totuși, există o excepție: metforminul. După o discuție amănunțită cu medicul ei, Elena învață că metforminul, folosit uneori pentru scăderea în greutate, poate fi continuat după concepție, datorită experienței acumulate privind siguranța sa în sarcină, fiind folosit în tratamentul diabetului gestațional și a diabetului de tip 2 pregestațional. Cu toate acestea, eficacitatea metforminului în prevenirea complicațiilor sarcinii, cum ar fi macrosomia sau diabetul gestațional, nu a fost demonstrată clar în studii.

Acest capitol din călătoria Elenei subliniază importanța consilierii atente și a luării deciziilor informate privind gestionarea greutății înainte de sarcină, împreună cu echipa sa medicală. De asemenea, evidențiază dorința Elenei de a-și asigura cele mai bune șanse pentru o sarcină sănătoasă, luând decizii conștiente despre tratamentele pe care le folosește.

Elena ia decizia informată de a întrerupe utilizarea medicamentelor antiobezitate și de a se concentra pe modificările stilului de viață, cu suport din partea nutriționistului și a antrenorului personal, pentru a-și îmbunătăți sănătatea înainte de a încerca să conceapă, evidențiind angajamentul și responsabilitatea ei în pregătirea pentru maternitate.

În primul trimestru al sarcinii,

Elena se concentrează pe evaluările de bază și pe îndrumarea necesară pentru a asigura un start sănătos al sarcinii. Aceasta include:

Evaluări inițiale: Elena are parte de măsurători ale greutății și BMI-ului, tensiunii arteriale și o ecografie timpurie pentru a stabili vârsta gestațională cu exactitate.
Revizuirea medicației: Este esențială, mai ales pentru medicamentele de slăbit, care ar trebui întrerupte, și pentru evaluarea necesității de ajustare a tratamentelor pentru afecțiuni precum diabetul.
Evaluări de laborator: Se efectuează screening pentru diabet și alte teste relevante pentru a identifica potențiale complicații.
Consultații: Elena este evaluată pentru apnee obstructivă în somn și alte posibile boli cardiopulmonare, beneficiind de recomandări pentru management optim.
Nutriție și exerciții fizice: O întâlnire cu un dietetician înregistrat o ajută pe Elena să planifice mese care să optimizeze creșterea în greutate gestațională. De asemenea, este încurajată să continue sau să inițieze un program de exerciții fizice pentru a controla creșterea în greutate în timpul sarcinii și pentru a îmbunătăți anumite rezultate ale sarcinii.
Managementul creșterii în greutate gestaționale: Consilierea include discuții despre recomandările ghidurilor internationale pentru creșterea în greutate gestațională, subliniind importanța limitării acestei creșteri pentru a reduce riscul unor rezultate adverse.
Screening pentru aneuploidii fetale: Deși obezitatea nu crește riscul de aneuploidii fetale, afectează performanța screeningului. Elena este informată despre limitările și provocările screeningului în contextul obezității.

Această etapă a călătoriei subliniază importanța unei abordări cuprinzătoare și atente în gestionarea sănătății în primul trimestru, cu un accent deosebit pe monitorizarea sănătății mamei și a dezvoltării fetale sănătoase.

În cel de-al doilea trimestru al sarcinii,

Elena se concentrează pe aspecte esențiale ale îngrijirii prenatale, inclusiv pe profilaxia cu aspirină cu doză mică, evaluări detaliate prin ultrasunete și screening pentru diabetul gestațional.

Aspirina cu doză mică: Elena este informată despre beneficiile profilaxiei cu aspirină cu doză mică pentru prevenirea preeclampsiei, pe baza recomandărilor USPSTF și ale American College of Obstetricians and Gynecologists. Se decide administrarea aspirinei cu doză mică, având în vedere riscul crescut de preeclampsie asociat cu obezitatea și alți factori de risc.
Evaluare fetală prin ultrasunete: La 18-20 de săptămâni de gestație, Elena are o evaluare anatomică fetală detaliată prin ultrasunete pentru a depista anomaliile fetale. Datorită dificultăților de interpretare cauzate de adipozitatea abdominală, ar putea fi necesare evaluări suplimentare prin ultrasunete pentru a completa examinarea anatomică.
Screening pentru diabetul gestațional: În absența unui diagnostic anterior de diabet, Elena urmează screeningul standard pentru diabetul gestațional la 24-28 de săptămâni de gestație. Având în vedere intervenția chirurgicală bariatrică anterioară, se adoptă metode alternative de screening pentru a evita sindromul de dumping matern, cum ar fi măsurarea nivelurilor de glucoză în sânge post-jejunal și testul de toleranță la glucoză intravenos, dacă este disponibil.

Această etapă a călătoriei Elenei subliniază importanța monitorizării și evaluărilor detaliate în al doilea trimestru, evidențiind angajamentul continuu al Elenei și al echipei sale medicale de a asigura o sarcină sănătoasă și un rezultat pozitiv. În timp ce Elena navighează prin aceste etape esențiale ale îngrijirii prenatale, ea rămâne concentrată pe sănătatea și bunăstarea atât a ei, cât și a copilului ei născut.

În cel de-al treilea trimestru,

Elena și echipa ei medicală se concentrează pe evaluarea creșterii fetale, monitorizarea bunăstării acestuia și pregătirea pentru perioada postpartum, inclusiv planificarea contracepției.

Evaluarea creșterii fetale: Datorită provocărilor legate de evaluarea clinică a dimensiunii fetale prin palparea abdominală și măsurarea precisă a înălțimii fundului uterin la pacienții cu obezitate, se recomandă evaluarea ecografică a creșterii fetale la fiecare patru până la șase săptămâni după 28 de săptămâni de gestație.
Evaluarea bunăstării fetale: În contextul unui risc crescut de mortalitate perinatală asociat cu obezitatea, care crește odată cu vârsta gestațională, se inițiază evaluarea fetală antepartum pentru indicații standard, nu doar pentru obezitate în sine. În unele cazuri, monitorizarea antenatală săptămânală poate fi luată în considerare, începând de la 37+0 săptămâni de gestație pentru pacienții cu un BMI de sarcină între 35,0 și 39,9 kg/m^2 și de la 34+0 săptămâni pentru cei cu un BMI pregravidențial ≥40 kg/m^2.
Versiunea cefalică externă (ECV): Deși rezultatele studiilor au fost mixte cu privire la efectul obezității asupra succesului ECV, obezitatea nu este o contraindicație pentru procedură. Un ECV reușit este deosebit de benefic pentru pacienții cu obezitate, având în vedere riscurile semnificative chirurgicale ale nașterii prin cezariană la acești pacienți.
Planificarea contracepției postpartum: Inițierea planificării pentru contracepția postpartum, fie reversibilă, fie permanentă, ar trebui să înceapă înainte de naștere.

Această etapă a sarcinii marchează o perioadă de pregătire intensă și monitorizare atentă pentru Elena, subliniind importanța colaborării strânse între ea și echipa ei medicală pentru a naviga prin aceste aspecte esențiale ale îngrijirii prenatale.

Pe măsură ce călătoria Elenei se apropie de momentul nașterii, ea și echipa sa medicală acordă o atenție deosebită pregătirilor pentru a asigura un proces de travaliu și naștere cât mai sigur și confortabil posibil.

Echipamente și instrumente: Unitatea de travaliu și naștere este echipată corespunzător pentru a oferi îngrijiri adecvate pacienților cu obezitate severă. Aceasta include halate mari, paturi robuste, etriere, mese de operație, cântare adaptate, echipamente de transport și ridicare, toalete ancorate în podea și instrumente chirurgicale special concepute.
Monitorizarea fetală: Obținerea unei înregistrări continue a ritmului cardiac fetal cu ajutorul unui transductor de ultrasunete Doppler extern poate fi dificilă la pacienții cu obezitate. Plasarea unui electrod scalp fetal intern poate rezolva această problemă, dacă este necesar.
Consultația anestezică: Se recomandă evaluarea de către un anestezist înainte de travaliu sau în fazele timpurii ale acestuia pentru toți pacienții gravide cu obezitate, datorită riscului mai mare de provocări și complicații anestezice.

Pacienților li se explică beneficiile și riscurile anesteziei neuroaxiale pentru nașterea vaginală sau cezariană în comparație cu travaliul fără medicație și alte tipuri de analgezie și anestezie. Plasarea timpurie a unui cateter pentru anestezia neuroaxială poate elimina necesitatea anesteziei generale dacă este nevoie de o naștere prin cezariană de urgență.

În acest capitol crucial al călătoriei sale, Elena este încrezătoare și calmă, știind că ea și echipa ei medicală au făcut toate pregătirile necesare pentru a asigura siguranța și confortul maxim posibil. În aceste momente de așteptare și anticipare, Elena reflectă la călătoria sa, recunoscând provocările pe care le-a depășit și puterea pe care a găsit-o în ea însăși pe parcursul acestei experiențe transformătoare.

Povestea Elenei în travaliu și naștere subliniază importanța pregătirii, a cunoașterii și a comunicării eficiente între pacient și echipa de îngrijire medicală, evidențiind un capitol plin de speranță și determinare în călătoria sa spre maternitate.

Pe măsură ce Elena se apropie de sfârșitul sarcinii, discuțiile despre momentul și modalitatea nașterii devin centrale în pregătirile ei și ale echipei medicale.

Momentul nașterii: Institutia medicală unde Elena va naște are ghiduri stabilite pentru momentul nașterii la pacienții cu obezitate, având în vedere riscurile crescute de deces fetal și alte complicații materne și neonatale legate de creșterea fetală continuă. Abordarea adoptată este de a programa nașterea Elenei între 39+0 și 40+0 săptămâni de gestație, pentru a minimiza aceste riscuri.
Modalitatea nașterii: Decizia privind modalitatea nașterii se bazează pe indicațiile obstetrice standard. Deși nașterea planificată prin cezariană nu este în mod clar asociată cu o morbiditate generală mai mică decât nașterea vaginală planificată, inclusiv la pacienții cu obezitate extremă, Elena înțelege că sunt avantaje și riscuri pentru ambele opțiuni.

Echipa medicală discută cu Elena despre pregătirea pentru naștere, inclusiv consilierea, echipamentele specializate necesare, profilaxia infecției și a tromboembolismului venos și ajustările procedurii operative în cazul unei nașteri prin cezariană planificată.

Aceste discuții subliniază importanța unei planificări atente și a luării de decizii informate privind momentul și modalitatea nașterii pentru a asigura cel mai sigur și confortabil rezultat posibil pentru Elena și copilul ei.

În timp ce momentul nașterii se apropie, Elena simte un amestec de emoție și nervozitate, dar și încredere în deciziile luate împreună cu echipa sa medicală. Această etapă a călătoriei ei evidențiază pregătirea meticuloasă și grijile continue ale Elenei și ale echipei sale pentru a naviga prin aceste decizii critice, marcând un nou capitol plin de speranță în călătoria ei spre maternitate.

După nașterea cu succes a copilului ei, Elena se confruntă cu o nouă etapă a călătoriei sale: îngrijirea postpartum. Această perioadă este esențială pentru recuperarea ei, stabilirea alăptării și planificarea sănătății pe termen lung pentru ea și copilul său.

Reducerea riscului de complicații: Dacă nașterea a fost prin cezariană, monitorizarea și îngrijirea postoperatorie a Elenei sunt ajustate pentru a reduce riscul complicațiilor asociate cu obezitatea. Aceasta include oximetria de puls continuă, fiziokinetoterapia respiratorie, analgezia multimodală și tromboprofilaxia.
Alăptarea: Elena este încurajată să alăpteze și primește suport suplimentar pentru aceasta. Ea înțelege că pacienții cu obezitate pot avea o rată mai scăzută de inițiere a alăptării și că obezitatea poate întârzia lactogeneza.
Contracepția: Se discută opțiunile de contracepție, luând în considerare siguranța și eficacitatea contracepției intrauterine pentru Elena, în timp ce contracepțiile pe bază de estrogen-progestin rămân de asemenea o alegere acceptabilă.
Screeningul postpartum: Elena este informată despre importanța screeningului pentru intoleranța la glucoză la 4 până la 12 săptămâni după naștere, mai ales dacă a avut diabet gestațional.
Pierderea în greutate postpartum: Se pune accent pe suportul pentru Elena în eforturile ei de a pierde greutatea acumulată în timpul sarcinii și înainte de aceasta, evitând creșterea în greutate postpartum și atingerea unui BMI sănătos. Se oferă consiliere și trimiteri pentru intervenții de consiliere comportamentală pentru îmbunătățirea dietei și exercițiilor fizice.

Această perioadă postpartum reprezintă o oportunitate pentru Elena de a se concentra pe sănătatea ei și a familiei sale, stabilind fundamentul pentru un stil de viață sănătos în continuare. Prin abordarea acestor aspecte esențiale ale îngrijirii postpartum, Elena simte un sentiment de împlinire și optimism pentru viitor, știind că are suportul necesar pentru a naviga prin provocările și recompensele maternității.

În acest capitol final al călătoriei sale, povestea Elenei se încheie cu un nou început, cel de mamă gata să își îmbrățișeze noul rol cu dragoste, speranță și determinare pentru a asigura cele mai bune condiții pentru ea și copilul ei.